Un scriitor alege și pune în opera sa ceea ce este mai bun în el: idealul său despre sine. Această personalitate a scriitorului cea literară este așadar foarte adevărată și mai interesantă pentru noi decât cealaltă.

Iar omul care apare din poeziile lui Cerna a fost unul din cei mai distinși din literatura noastră.

Vorbind altă dată de d. Brătescu-Voinesti spuneam ca d-sa zugrăvește pe femeie și sentimentele ce ea inspiră alegând numai ceea ce e curat omenesc și neglijând ceea ce apropie pe om de celelalte viețuitoare. Așa și Cerna...

în poezia lui erotică nu veți găsi „nevroze“ și „impudicități“. Dragostea zugrăvită în Noapte în Chemare în Torquato către Leonora în Despărțire e de o castitate serafică. Ĺži ca revers al acestei iubiri curat sentimentale gelozia sa din înseninare din Logodnă nu va avea nimic din acea furoare de care vorbește Spinoza. Gelozia sa va fi un regret o îndurerare a sufletului și – ceea ce este minunat când este sincer – dorința ca iubita să fie fericită cu acel care i-a răpit-o.

Dacă vom mai adăuga că dragostea la acest poet ia aspectul de aspirație cătră infinit și de comuniune cu el vom fi arătat în linii mari ceea ce este esențial în acest sentiment din opera lui Cerna.

G. IBRă‚ILEANU Note și impresii