Deși în ultimele zeci de ani progresul tehnologiei a devenit tot mai rapid, modificând condițiile de viață nu numai de la o generație la alta, ci chiar în cadrul aceleiași generații, relațiile dintre oameni au continuat să se conducă după aceleași reguli vechi de secole. Avem așteptări de la noi înșine și de la ceilalți bazate pe aceleași principii de viață vetuste, iar când suntem dezamăgiți aruncăm vina într-o parte și-n alta, inclusiv asupra propriei persoane, fără să observăm că încercăm, de fapt, să îmbrăcăm un adult cu hainele unui copil.

Ce face Meg Barker în această carte remarcabil de atractiv scrisă este să pună sub semnul întrebării regulile actuale din cadrul relațiilor intime și de prietenie. Ea ne propune să reflectăm asupra lor și să înțelegem de ce nu mai pot funcționa, sugerându-ne rescrierea lor într-o manieră flexibilă, adaptată fiecăruia în parte. Este o carte ce deschide perspective, oferind argumente pro și contra bazate pe cercetare, fără să impună, fără să facă judecăți de valoare.

Rescrierea regulilor este un ghid prietenos ce ne poartă printre complicatele – și, adesea, contradictoriile – reguli ale iubirii: sunt oferite sfaturi cu privire la atracție și sex, monogamie și conflict, identitate de gen și angajament. Această carte trece în revistă modul în care regulile sunt „rescrise“ în diferite feluri, dându-i cititorului puterea să găsească abordarea care se potrivește cel mai bine cu situația lui. – Meg Barker

“Trăim într-o perioadă de mare incertitudine în ceea ce privește relațiile. Căutăm Alesul, dar ne trezim că rămânem singuri pentru că nimeni nu se ridică la nivelul așteptărilor. Tânjim după un final fericit, dar o despărțire după alta ne lasă răniți și confuzi. Găsim un partener, dar realitatea relațiilor noastre nu este cea la care ne așteptam și devine greu să păstrăm echilibrul între acestea și toate celelalte lucruri pe care le vrem de la viață. Căsătoria se dovedește a fi o industrie „rezistentă la recesiun“ și, în același timp, rata divorțurilor și a despărțirilor se ridică la cele mai înalte cote.“ – Meg Barker