„E poate ciudat să spun despre o carte ca asta că e o plăcere, dar e o plăcere. E cu boala și da, e cu moartea, și nu-ți vine s-o citești până când începi s-o citești și încep să te prindă sarcasmele, luciditatea, melancolia tăioasă, simțul luptei și profesionismul poetului; iadul organelor i-a ascuțit lui Geacăr instinctele și toată energia i s-a strâns în minte ca un pumn care lovește, și nu numai să se apere, să atace.

Din fericire, cartea e nu numai iad, e și revenirea printre cei vii; doar că ei n-au nicio idee ce înseamnă să trăiești: «cafeaua de dimineață/ după atâta timp/ e ca solveig» (peer gynt).“ – Dan Sociu