Reflexii si reflexe. Aforisme vesele si triste by Cornel Regman

„In 1997, cu doi ani inainte de disparitie, dornic sa-si vada publicate aforismele, […] Cornel Regman le strange intr-un mic volum. Intitulat Reflexii si reflexe, acesta e publicat la editura revistei Jurnalul literar din Bucuresti, al carui cronicar a fost, dupa 1990. Destul de curand dupa aceea se gandeste la o noua editie, revazuta si adaugita, cu aforisme regasite sau recent produse. Aceasta e prezenta editie, in alcatuirea careia, pe baza «exemplarului de lucru» si a altor documente, am tinut seama de corecturile, reformularile si adaosurile efectuate de autor, de actuala ortografie precum si — lucrul cel mai delicat — de semnele de intrebare aflate alaturi de un numar de «piese», care invitau la o revizuire ulterioara. Faptul ca diversele capitole erau permeabile mi-a permis unele transvazari pe care le-am considerat intemeiate. Pe de alta parte, descoperind datarea catorva «panseuri», am procedat la inscrierea datei. Poate cea mai importanta diferenta intre cele doua editii a izvorat din ezitarile lui Cornel Regman legate de partea intitulata «Eroticesti»: devenita destul de subtire fata de celelalte capitole, care au cunoscut o dezvoltare mai ampla, aceasta sectiune a disparut in actuala editie, «desucheatele» (expresia ii apartine autorului) fiind varsate la «Moftologicale».“ – Stefanita Regman

Cornel-Nistor Regman se naste la 28 noiembrie 1919 in comuna Danes. Aici urmeaza scoala primara; liceul il face la Cluj-Napoca, apoi se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii clujene, pe care o termina la Sibiu, in 1942. Membru fondator al Cercului literar de la Sibiu, colaboreaza la Revista Cercului literar (1945) cu cronici si studii de istorie literara. E profesor de romana la Cluj, asistent universitar si redactor la revistele clujene Almanahul literar si Steaua ale noii puteri. In 1953, se casatoreste cu Zorina Mocanu, cu care va avea un fiu in 1956. Nevoit sa se mute din Cluj, il gasim, intre 1955 si 1963, in capitala, lucrand la diverse edituri si redactii; printre sicanele la care e supus se numara si interdictia de semnatura. Intre 1963 si 1974, isi imparte timpul intre Bucuresti si Constanta, unde profeseaza ca lector, apoi conferentiar universitar. Din 1974 pana in 1979, e redactor la revista bucuresteana Viata romaneasca. Moare la 14 iulie 1999. A scris pana in ultima zi a vietii sale. Prima culegere de cronici si studii literare, Confluente literare, ii apare in 1966, la 25 de ani de la debutul publicistic. Urmeaza volumele Carti, autori, tendinte (1968), Cica niste cronicari... (1970), Selectie din selectie (1972), Colocvial (1976), Explorari in actualitatea imediata (1978), Noi explorari critice (1982), De la imperfect la mai putin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar“ spre „Optzecisti“ (1997) si, postum, Ultime explorari critice (2000); toate cuprind cronici si articole publicate in revistele Luceafarul, Tomis, Viata romaneasca, Jurnalul literar si, sporadic, in Familia, Romania literara, Vatra, Apostrof, Tribuna, Astra etc. A scris doua monografii, Agarbiceanu si demonii. Studiu de tipologie literara (1973, reeditata in 2001) si Ion Creanga. O biografie a operei (1995, reeditata in 1997). In 1997, editura „Jurnalul literar“, din Bucuresti, publica Reflexii si reflexe. Aforisme vesele si triste. Volumul Intalniri cu clasicii (1998) cuprinde o parte din studiile de istorie literara ale scriitorului. A scris numeroase prefete, a ingrijit felurite editii si antologii. O selectie din cronicile despre proza si prozatori o constituie volumul Patru decenii de proza literara romaneasca (2004) alcatuit de Stefanita Regman.