Pentru graiul cuminte și adeseori glumeț al țăranului moldovean, Creangă este recunoscut ca model. Alături de el, Caragiale a ridicat la valoare literară vorbirea tipică a inculților și semiculților din orașe cu ridicolul lor, precum și expresiile de spaima și de cruzime ale celor de la sat (Năpasta, Făclia de Paști). Dl. Bratescu-Voinești se apropie de ei prin înfățișarea firească a tot ce a rămas mai sănătos, după amețeala atâtor inovații pripite, în pătura de mijloc a societății noastre. Icoanele acestei vieți, îndeosebi provinciale, sunt descrise cu o căldură de stil care câștigă de la început inimile cititorilor și le lăsa impresia unei binefaceri sufletești – Cu atâta iubire și cu o așa respectuoasă decență a căutat autorul să priceapă generația care dispare din mijlocul nostru și să ne-o înfățișeze în forma nepieritoare a artei.

Titu MAIORESCU, Critice, II