Cugetarea ascuțită și puțintel sceptică pe care o găsim în proverbe expresia colorată și plastică alternanța de zâmbet și tristeță tot sufletul poporului variat ca o primăvară de la noi le găsim în cel dintăi povestitor artist al nostru Ion Neculce - care nu e un mare cărturar cum au fost Costineștii și care vorbește ca un răzăș sfătos de odinioară. Năcazurile săracei Moldove Neculce le-a avut scrise în inima lui cum spune însuși. în marginile limbii simple și înțelepte a adunat în cronica lui comori de frumuseți artistice. Letopisețul său mi-i carte de căpătâi - și de câte ori îl deschid mi se umple sufletul de plăceri rare. [...]
De la Ion Neculce și până la Creangă a curs vreme îndelungată: aproape două veacuri. Ĺži în unul și în altul simțesc însă sufletul cel veșnic al neamului. Ĺži la unul și la altul găsesc caracterele specifice ale poporului nostru. Ĺži unul și altul au înflorit pe aceste plaiuri și au scos la soare vechile comori. Amândoi au făcut parte din acea familie de oameni rari și ciudați care ies din când în când de pe drumurile obștești și se răzlețesc cântând cu ochii spre cer. Ca și ei odinioară câte un păstor necărturar se înălța pe aripi de gânduri și de visuri cântând sfios frumuseța veșnic schimbătoarelor lucruri și jalea scurtei și trecătoarei vieți. Aici e panteonul meu literar simplu și rustic fără podoabe ca natura însă măreț ca și dânsa. Simțindu-mă al acestui popor și al trecutului și ucenic al acestor mari înaintași le închin lor clipa solemnă de acum în care o adunare așa de aleasă pe ei îi cinstește în umila mea operă.

Mihail SADOVEANU Poezia populară