Dicționarul definește cuvântul poțiune (licoare) ca: „o doză sau băutură, în special de lichid medicamentos sau otrăvitor“. Provine din termenul latinesc potare, care înseamnă „a bea“.
Meșteșugul poțiunilor (prepararea și întrebuințarea licorilor magice) a reprezentat un talent al celor mai multe vrăjitoare, încă din cele mai vechi timpuri. A fost transpus în mari opere ale literaturii și artei universale (cea mai ce­le­bră fiind scena Vrăjitoarelor din „Macbeth“ de Shake­s­peare), este menționat în Sfânta Biblie și, fără nici o în­do­ia­lă, e un înaintaș al lumii medicinii moderne, cam în ace­leași sensuri în care astrologia prefigurează astronomia, iar alchimia a precedat știința.