Volum nominalizat la secțiunea „Critică. Istorie și Teorie Literară“ – Premiile „Observator cultural“, ediția a VI-a, 2012

Acest al doilea volum abordează, tot din perspectiva experimentalismului, care suferă în contextul postdecembrist anumite „radicalizări“, poezia autorilor intrați în literatură după 1990. Asemenea „radicalizări“ (care pot fi subordonate unei ideologii/retorici a excesului) sunt privite din perspectiva conceptului de „hiper­modernitate“ teoretizat de Gilles Lipovetsky, pe care autorul îl propune în locul celui (consacrat) de postmodernism. Plecând de aici, sunt luate în discuție abordările teoretice ale ultimelor două promoții poetice, ca și „manifestele literare“ (fracturist, utilitarist etc.) ale acestora și sunt analizate câteva direcții poetice, situate în continuitatea experiențelor experimentaliste discutate în volumul anterior.